Când eu și soțul meu am cumpărat o casă la țară, am găsit câteva surprize pe complot. Unul dintre ei era un puț vechi, grav deteriorat și ineficient. Arăta istoric, așa că nu am vrut să-l lichidăm.
Renovarea puțurilor
Am început o reconstrucție amănunțită.
- Din fântâna veche, au rămas doar inelele de beton ale cembrowiny care ieșeau deasupra suprafeței și a carcasei pătrate din stejar a interiorului său adânc de 10 metri.
- Elementele rămase - capacul, acoperișul, turnichetul și iluminatul - au fost realizate în stil cabană, folosind elemente găsite în curte și la mansardă.
- Pentru o acoperire perfect potrivită, am folosit partea laterală a unei bobine uriașe realizate din scânduri groase și fixată cu o jantă metalică. În trecut, un cablu electric era înfășurat în jurul său.
- Pe laturile fântânii, soțul meu a săpat două grinzi, fixate cu mastic preîncălzit. Ele constituie un suport pentru structura de lemn a acoperișului acoperit cu țiglă veche.
- Am făcut o mulinetă elegantă dintr-un buturug de salcâm. L-am tăiat la lungimea corectă și l-am fixat cu două inele metalice.
- Roata care mișcă mecanismul a fost realizată de una familiară. Le-a făcut dintr-o roabă veche, post-germană. Turnichetul - atașat la grinzi pe două tije metalice groase, cu un lanț înfășurat în jurul său - își îndeplinește rolul perfect. Cu toate acestea, nu îl folosim foarte des.
Folosim o pompă plutitoare pentru a uda grădina datorită sursei de alimentare. Din fericire, nu trebuie să folosim fântâna pentru nevoile casnice, deși nimic nu l-ar împiedica, deoarece apa din ea este limpede ca cristalul. De la renovare, adică de peste zece ani, această decorație a trebuit să fie revopsită doar de mai multe ori. Nu a trebuit să-l curățăm sau să-l aprofundăm.
Jadwiga Antonowicz-Osiecka
